CABINETUL DE CARDIOLOGIE
PROGRAM
INFORMAȚII DE CONTACT
Cardiologia este specialitatea medicala care are drept scop preventia bolilor cardio-vasculare
Inima este cea mai perfecta ”pompa” care primeste sange din tot corpul, il trimite in plamani pentru oxigenare si il raspandeste tuturor organelor pentru asigurarea oxigenarii acestora.
Ritmul cu care se contracta inima, numit frecventa cardiaca, este diferit in functie de varsta. Astfel, inima fatului bate cu o frecventa cuprinsa intre 120-160 batai/minut. Dupa nastere, la prematuri (copiii nascuti inainte de termen) frecventa cardiaca normala este cuprinsa intre 120-170 batai/min, la născuții la termen variaza intre 100-150 batai/minut. Pana la varsta de 1 an poate atinge 120 batai/minut, pana la 6 ani este cuprinsa intre 70-110/min, pana la 12 ani variaza intre 65-90/min (cu crestere in timpul efortului fizic sau in timpul unui episod febril), iar dupa 12 ani sunt prezente valorile de la adult, 55-85 batai/min.
O bataie cardiaca normala este formata din doua zgomote, care sunt produse de inchiderea valvelor. Suflul cardiac reprezinta un sunet anormal, un murmur care apare intre cele doua zgomote normale si este produs de trecerea turbulenta a sangelui prin inima sau prin vasele care pornesc din inima si dirijeaza sangele in plamani sau in corp. Aceste sunete pot fi auzite cu ajutorul unui stetoscop.
In perioada imediat postnatala se pot percepe sufluri determinate de circulatia sangelui prin comunicarile de „scurtcitcuitare” fiziologica a sangelui din perioada fetala, mentionate anterior. Aceste sufluri nu sunt insotite de alte semne de suferinta cardiaca si vor dispare ulterior, odata cu inchiderea normala a comunicarilor. Dar, suflul cardiac prezent de la nastere poate fi patologic, determinat de existenta unei malformatii a inimii. Suflul cardiac poate apare pe parcursul vietii, odata cu debutul unei boli cardiace (dobandite). Suflul sistolic în sine nu este o boala, este un semn clinic care poate indica o problema cardiaca.
Majoritatea parintilor intra in panica atunci cand copilul lor este diagnosticat cu suflu cardiac, dar de cele mai multe ori lucrurile nu sunt deloc grave. Statisticile arată că aproximativ 50-60% dintre copii sunt diagnosticati la un moment dat cu suflu cardiac si numai în 10% dintre cazuri este vorba despre o afectiune medicala care necesita investigație și tratament. In celelalte 90% cazuri suflul nu reprezinta o problema, iar copiii nu au nevoie de ingrijire speciala.
Suflul sistolic (situația cea mai frecventă) nefiind o boala, nu se trateaza. Se trateaza boala in cadrul careia apare suflul sistolic (malformatii cardiace congenitale, boli cardiace dobandite). De asemenea, complicatiile sunt date de afectiunile cardiace, si nu de suflul sistolic în sine, care este doar un sunet, un semn. Important este ca medicul sa descopere acest semn si sa stabileasca daca e inofensiv sau patologic.
Tratamentul malformatiilor cardiace congenitale depinde de tipul si de severitatea acestora. Unele necesita doar dispensarizare, altele tratament prin cateterism interventional sau, cel mai adesea, tratament chirurgical. Nu exista insa o corelatie intre intensitatea suflului cardiac si atitudinea terapeutica. Scopul tratamentului chirurgical este imbunatatirea calitatii vietii copiilor cu afectiuni cardiace.
Ecocardiografia (ecografia inimii) aduce informatii exacte referitoare la dimensiunea cavitatilor cordului, starea peretilor despărțitori dintre cavitățile inimii, functia valvelor, starea vaselor de sânge care vin și pleacă din inimă, prezenta unor anomalii congenitale. Ecocardiografia poate inlocui radiografia toracica in evaluarea afectiunilor cardiace. Este neinvaziva, adica nu implica agresiuni asupra organismului, nu este nociva si nici nu ”tratează” defectul; se poate repeta la nevoie. Nu impune masuri speciale inaintea examinarii (interzicerea ingestiei de alimente sau lichide).
Statisticile arata ca 8 nou-nascuti din 1.000 vin pe lume cu malformatii congenitale cardiace. Acestea sunt responsabile de 3%-5% din decesele in prima saptamana de viata si pana la 33% din totalul deceselor survenite in decursul perioadei neonatale (0-28 zile). Malformatia congenitala de cord apare cand inima nu se formeaza normal in viata intrauterina. Printre conditiile care cresc riscul nasterii unui copil cu malformatie cardiaca se numara: infectii materne (rubeola in primul trimestru de sarcina, alte infectii virale), medicamente administrate mamei, consumul de alcool, fumat, boli ale mamei (diabet, boli autoimune), factori toxici externi.
Bolile cardiace simptomatice se pot manifesta prin dificultati de respiratie, retractie a muschilor subcostali în timpul respirației, alimentatie dificila; bebelusul oboseste la supt, nu creste in greutate, este palid si transpira frecvent. Alteori se manifesta prin oboseala, paloare, puls rapid (tahicardie), invinetire (cianoza), lipotimie (lesin). Insa cele mai importante semne ale malformatiilor congenitale cardiace sunt aspectul vanat-albastrui (cianoza), dificultatile de respiratie si cresterea insuficienta in greutate.
Suferinta hipoxica la nastere (lipsa oxigenului in momentul nasterii, nastere dificila, travaliu prelungit, scor Apgar mic) are repercursiuni asupra muschiului inimii, determinand cardiomiopatie hipertrofica (ingrosarea muschiului cardiac), insuficienta tricuspidiana (inchiderea incompleta a valvei care separa cavitatile drepte ale inimii si refluarea sangelui dinspre ventriculul spre atriul stang, in sens invers curgerii normale), tulburare de relaxare a ventriculului stang (disfunctie diastolica). Tuturor sugarilor cu suferinta la nastere sau modificari ale ascultatiei cardiace li se recomanda efectuarea cat mai precoce a unei ecocardiografii si apoi evaluare periodica pentru surprinderea momentului optim al unei eventuale interventii chirurgicale corectoare.
La pacientii cu boli ale valvelor aortice, mitrale, pulmonare sau tricuspidiene (stenoza, insuficienta sau prolaps), investigatia ecocardiografica este esentiala in evaluare, oferind date asupra severitatii, complicatiilor si poate estima necesitatea interventiei chirurgicale.
In hipertensiunea arteriala de cauză malformativă (malformatie a aortei – stenoza, coarctatie), ecocardiografia ajuta la determinarea cauzei si efectului valorilor tensionale crescute asupra cordului (gradul de hipertrofie ventriculara) mai precis decat electrocardiografia sau radiografia toracica.
De asemenea, ecocardiografia este metoda de electie in diagnosticul si aprecierea severitatii insuficientei cardiace si al pericarditelor (acumulare de lichid în sacul inimii numit pericard).
In tulburarile de ritm, alaturi de ECG, ecocardiografia face parte din evaluarea periodica a pacientului, intrucat surprinde instalarea cardiomiopatiei aritmice (dilatarea cordului), care poate apare in aritmiile ce nu raspund la tratament.
Cabinetul de cardiologie pediatrica ofera:
– consultatie de specialitate: istoricul bolii, examen fizic, interpretare analize
– electrocardiograma (ECG): investigatie simpla, neinvaziva, care inregistreaza activitatea electrica a inimii cu ajutorul unor electrozi plasati pe pielea pacientului; nu necesita pregatire prealabila
– ecocardiografie mod M, 2D si Doppler: metoda neinvaziva, nedureroasa, de examinare a structurii si functiei cordului cu ajutorul ultrasunetelor; copilul trebuie imbracat cu haine usor de scos, care sa nu creeze disconfort la dezbracare, trebuie sa fie satul si odihnit pentru ca examinarea necesita liniste si confort psihic al pacientului
